Gandurile Viorelice despre O.C.:
Am vrut mai de mult sa scriu un post, despre noi, despre cei ce se numesc aPRès nous. Am vrut sa scriu in ziua in care ne-am reintregit… n-a mers. Am vrut sa scriu despre noi in noaptea in care am facut proiectul. Nici atunci n-a mers. Am vrut sa scriu dupa ce am trimis prezentarea. N-am putut. Tremuram prea tare de la oboseala, frig, tigari, cola si cafeaua aia veche. N-am reusit sa scriu nici in ziua prezentarii. Nimic grav. A fost si este timp.

Deja ma simt castigator. Si cred ca sunt, alaturi de prietenii mei din echipa, cel mai mare castigator de la O.C. Nu am castigat inca nimic, nicio apreciere, nimeni important nu mi-a vorbit personal, nimeni important nu mi-a cerut cartea de vizita, nimeni important nu m-a aplaudat din suflet. (Legenda: important = din industrie). Inafara de Nicoleta (“gmp|PR) si Irina (Toyota). Nu am castigat niciun premiu, nu am urcat pe nicio treapta a podiumului, nu am petrecut ca un “party people” din grupul nostru tinta, cu atat mai mult cu cat Aygo ne sustine si ne-a creat oportunitatea asta.

Dar am castigat!!! We are the winners! Mandri detinatori ai unei prietenii frumoase, descoperite si crescute cu daruire, calm, rasete, nervi, mandrie, team-work, leadership, mancare gatita, mult suc, un pic de bere, intr-un oras nou si fascinant de-a dreptul.

Am castigat. I-am castigat pe Paul, Diana, Oana si Lavinia.

Gandurile Paulitice despre O.C.:
Nimeni nu poate sustine contrariul: Olimpiadele Comunicarii sunt cel mai bun prilej de a-ti cunoaste potentialul si de a iti face o mare, mare gramajoara de prieteni. Noi asta am facut! Si ce prieteni faini! Juniors, aPRo.zar, P.I.M.P My Ad, Greenhorns si lista poate continua. Nu am simtit pentru nicio clipa competitia suflandu-ne in ceafa, doar prietenii care ne sustineau. Cel mai important lucru este ca dupa prezentarea de luni ne stim potentialul, ne cunoastem mai bine decat am fi reusit sa ne cunoastem in cei 3 ani de facultate, la Cluj si nici nu mai conteaza atat de mult pozitia aceea inalta a podiumului. Conteaza cine este langa mine, acum!

Pentru doua zile, la prezentari, vedetele am fost noi, participantii, cu toate emotiile noastre si nici nu se putea sa fie o locatie mai buna pentru niste personalitati atat de puternice decat Casa Poporului. Razand, asteptand odihnit si relaxat rezultatele de vineri, cu o cola in mana, cu muzica pe fundal si cu prieteni extraordinari langa mine, pot spune ca privesc cu drag in urma si abia astept editia din 2009 a Olimpiadelor Comunicarii.

Cum spunea si Vio, inainte, am castigat multe din aceasta experienta si aceasta este diploma noastra!

Va urma!

Stim acum ca o echipa nu inseamna 5 oameni in aceiasi incapere, cu 3 idei pentru 1 obiectiv. Ca sunt elementare efortul sustinut, increderea si respectul. Ca e si distractie dar si feedback …cand spiritele se incing. Ca fiecare avem puncte tari pe care construim, care se reflecta in munca noastra si pe care ni le recunoastem.

Strategia am pornit-o de la zero si am ajuns la 23,33. Cum am izbutit? Ne-am analizat publicul tinta, nevoile lui si evident ne-am legat de un mare beneficiu pe care puteam sa il aducem: publicitate. Am construit mesaje pe care sa le transmitem pe canale potrivite, am propus evenimente cu mare tam-tam si o seara de inalta tinuta. Spre final ne-am calculat bugetul si am gandit o metoda de evaluare a campaniei pentru a vedea daca pretul platit a fost cel corect. In paralel cu strategia am gandit si implementarea ei. Am avut in vedere gradul de eficienta a unei actiuni sau de risc. Am avut in vizor atitudini ce pot fi declansate si reactii cerute.

Am vorbit de cheia unui succes dar mai sunt multe usi de deschis. Avem finala si o atentie deosebita de acordat unui obiectiv.

Oana

Printre episoadele, de acum obisnuite, Bucuresti se apropie fara indoiala ziua cea mare: ultima parte a aventurii “aPRès nous la Olimpiadele Comunicarii“. Am ajuns aici, nu vrem sa plecam cu mana goala. Si suntem mandri pana acum, chiar asa, suntem mandri de noi, intre noi, despre noi… Un lucru este sigur: unul dintre obiective a fost indeplinit, mai avem unul si gata si cu scopul.

Pana atunci, printre ocupatii care mai de care si fel de fel, sarcinile au fost un pic impartite, intalnirile stabilite, creierasele puse la dezghetat si ibricul, pentru facut cafea, sters de praf, spalat si pregatit pentru zile lungi. Si vor fi foarte lungi! Fara-de-noapte, aceste ultime zile, deja presimt! “Prea simt!”, cum bine am mai spus noi candva, undeva… Pana acum aPRès nous, care fost mai mult decat dispersata, a lucrat! Ideile s-au adunat, in multe pagini, Word, Notepad, Notes (pe mobil), A4 mototolite, multe post-it roz, inregistrari audio pe telefon etc. in decursul acestor zile pe care nu mai avem cum sa le recuperam, oricat de mult am vrea! Fiecare si-a dat cu parerea, ideile au fost notate, urmeaza doar sa ne regrupam si sa incepem dezbaterile finale.

Ce ne-am face noi fara feedback? Acest sistem l-am pus in practica in timpul lucrului pentru brieful primit la preselectie si il continuam, deoarece da roade! Practic, ne spunem unul altuia tot ce nu ne convine, in cateva pauze scurte de feedback + tigari. De atunci totul merge mai bine! Pareri impartite, nu si palme, asta este ideea din spatele conceptului.
Daca tot suntem la capitolul feedback, trebuie sa mentionez ca noua nu ne-au urat fetele din echipa un “sincer” La Multi Ani, astazi, de Ziua Bergenbiereasca a Barbatului. Cred ca bine au facut, caci nu ne place sa ne simtim comerciali!

Simt un iz special… este o aroma aparte… oare ce sa fie? O fi mirosul imbietor al unui deadline? Eu asa cred!

Cu stima,
Vio si Paul

Vama se amana, din cauza vremii, cu alte cuvinte as spune ca nu este user-friendly, pacat. Mi-ar fi placut sa-mi incarc/descarc bateriile, sau macar sa scap de oras, sunt neproductiv, n-am chef de nimic, nici chiar de ceea ce trebuie sau ceea ce mi-am propus sa fac: sa lecturez un pic, sa aprofundez dintr-ale “piarului”. Se cere! Inca este timp. Dupa parerea mea (neprofesionist) avem prea mult timp pentru brieful final. Am nevoie de un deadline, de agitatie si de stress ca sa pot lucra la parametri normali. Si cum nici o situatie precum cele enumerate mai sus nu vine singura, evident mi-e dor de cafea in exces si sa nu uit tigari. Cred ca daca as lucra, as vrea sa lucrez non-stop, sa fiu un mic stress, un mini aparat de consumat cafea, o gaura neagra a cafelei, un invers al expressorului. La care daca mai adaug si tigari… rezulta o locomotiva pe aburi, de cafea evident.

Trecand peste neajunsurile provocate de vreme vreau sa va spun ca am stat o buna perioada de timp despartiti, noi aPRès nous-ii. Si abia astept sa vina momentul reintregirii echipei, din nou de nedespartit, mi-e dor de cea care ma strange in brate noaptea cand dorm, de fata care cred ca este noul Dr. Quinn, de micutza noastra aiurita si in ultimul timp funny as hell si sa nu-mi uit camaradul la paharele de bere de pe Motoare. Daca ne-ar filma cineva pe toata perioada desfasurarii O.C. am breveta un nou Reality Show de mare succes. Daca cineva ar filma toate echipele atunci as vrea sa am drepturi de autor asupra acestei idei. :D
Sa nu uit, sa nu le uit pe fetele noastre si pe Aia mica: aliatii nostrii pentru care vom da tot ce avem mai bun din noi. Nicoleta si Irina va salutam si abia asteptam sa ne intalnim cu voi (cs cs). Dealtfel, nu in ultimul rand, ca sa nu vorbim despre ultimii, Juniors si aPRo.zar va scoatem la bere. Sau ne scoateti voi. Sau? Poate?
PS: invitatia la praji inca e valabila. :D
Numai bine si rau la nimeni, s-aveti parte de momente de liniste productive!

Vio

Pe de alta parte ma gandesc la public. Mi-e cam greu, pentru ca si eu ma incadreaz in target, cu varsta. S-o fac sa-mi placa doar mie? Doar noua? Am fi subiectivi si nu am acoperi prea mult public. Detasare, gandire strategica, think outside the box, focus (stie ea) people, focus! Prea multe intrebari din nou si de data asta si semne de exclamare.

Back to basics.

Ma bucur ca am facut multi ani de scoala, mult profil real. Ma face sa gandesc tehnic si exact, uneori. Ia sa vedem ce avem aici: o masinuta, frumusica, dragutica, trendy, cool, urban culture, o echipa din 5 oameni care se iubexecs si o necunoscuta. In mintea mea ar arata cam asa: Aygo by TOYOTA + aPRès nous + Necunoscuta = Awarness * Tineri * 30/100. Excelent. Se ia fiecare componenta, se analizeaza, se fac *artificii matematice* si poate gasim solutia.

Cand zic Dans! ma gandesc la noi, ne miscam si noi mai cu talent? Abia astept sa ne intalnim toti, sa reintregim echipa, povestile, glumele, balconul unde fumam, patul Dianei, berea din Laptarie, plimbatul cu metroul (Metrorex – cs cs), cs cs-ul tuturor, poate-ul fiecaruia cu care am molipsit multi prieteni. Sa nu uit: mi-e dor sa coloram foile cu pixurile, poate sa ne scriem pe maini unul la celalalt cate ceva si sa ii facem poza, sa raman momentul imortalizat… sa nu ma abat de la firul epic… sa coloram foile in stil jurnalistic :D in urma unui brainstorming reusit. Sa facem iarasi nopti albe si dimineti frumoase, zile pline si seri cu bere.

Hai sa nu ne gandim la nimic sa fim niste baloane umplute cu heliu care se indreapa catre nicaieri, sa ne lasam purtati de val, sa ne bucuram de Sarbatorile Pascale, de cozonaci cu vin si oua rosii. Sa simtim vacanta. Este destul timp, ne trebuie o sclipire de moment si in 10 minute se termina totul.

Prieteni mi-e dor de voi in Cluj, in Bucuresti, in Brasov.

Si cand zic prieteni ma gandesc la aPRès nous, la Juniori si la aPRo.zar in acelasi timp. Si nu in ultimul rand la cei pe care i-am cules intretimp :D se stiu ei care.

xoxo

Semnat Vio

Abia asteptam sa ne vedem in efectivul complet pentru mult prea necesara munca pe brief. Pana atunci fiecare aduna, cauta, noteaza orice informatie sau idee buna si, bineinteles, strange bani pentru urmatoarele drumuri. Totusi, suntem studenti!

Paul

M-am urcat pe tren chiar dupa ce am aflat vestea de la Diana. Ma sunase cand tocmai se terminase cursul la care eram si m-am putut manifesta in voie. M-am grabit sa fac un mic bagaj pe langa laptop si sa ma arunc in tren. Nici nu stiu daca mi-am luat tot… Nu conteaza!

La un moment dat ma resemnasem doar cu participarea la prezentarile publice ca si spectator, dar si cu participarea la festivitatea din 16, unde, impreuna cu coechipierii mei, speram sa ne revedem prietenii din aPRozar si din JUNIORS. Parca stiam eu ceva. Parca imi spuse Moksha ceva. Parca glumeam aiurea cu z00p, Ohwanna si Kinky ca ne vom vedea impreuna poate chiar mai repede decat am fi sperat. Parca nu mi-am inchis televizorul… Draci! Lasa, prea tarziu acum… Ne verificam crampoanele, aratam arbitrului de rezerva numarul de pe tricou, acesta anunta schimbarea. Mai verificam o data crampoanele, dam jos inelele, sarutam cruciulita de la lantisor, o punem inapoi, frumos, sub tricou, atingem linia de la marginea terenului, facem o cruce, salutam respectuos echipa care iese, mai facem o cruce si ne luam in primire postul de pe teren.

(post scris pe tren | traiasca telefonul mobil)
Paul

Ce sa fi facut in minunata dimineata de 8 aprilie 2008, imediat dupa preselectia de la proba de PR la Olimpiadele Comunicarii? Se cerea o bere si bere avea sa fie.

Concluzii? Am facut-o si pe asta! Olimpiadele Comunicarii 08 au fost bifate, din punctul nostru de vedere nu au fost zile pierdute, ne-am format ca echipa si ceea ce conteaza mai mult este ca nu ne dam batuti. Gandire strategica? Hai, a fost din plin, iar pasii gresiti ii stim, de asemenea. Suntem prunci, mai e de invatat mult pana sa facem totul la perfectie sau cel putin atat cat trebuie de bine. Zambete sterse? Nici vorba. Entuziasm stins? Nicidecum! Nu in ultimul rand, salutari si mai ales felicitari echipelor aPRozar si JUNIORS, dar si celorlalte echipe calificate in finala, din partea aPRès nous.

Paul

Diana DRAGOMIR – Strategic Planner

Fac clătite bune. Deţin multe categorii de sentimente.Vorbesc/râd mult şi mai mereu (nu ştiu care dintre ele o fac mai des). Îmi place să mă implic/complic. Sunt dependentă de prietenii mei. Iubesc deadline-urile.Când am ţigări nu am brichetă şi invers. Sunt un copil. Exist. Vreau să fiu”ea”.

Oana IOJA – PR

Îmi plac oamenii. Îmi place de mine. Îmi place de tine. Îmi place să înţeleg. Să ştiu. Despre mine. Mai multe despre tine. De întrebări încerc să uit. Am răspunsuri. Simt. Încerc să zâmbesc.

Paul LAPUSAN – Copywriter

Sunt creativ ca un director de creaţie încă neangajat, iniţiez urmăriri de mare viteză cu ideile pierdute. Când nu mă uit la desene, desenez, când nu mănânc, fac de mâncare, când nu mă uit la fotbal, îl joc, iar când nu scriu descrieri personale, le citesc.

Lavinia UNGUREANU – Event Planner

Floare de lotus cu o mie de petale. Născută din pasiune, crescută din iubire, cultivată din dorinţă, educată cu ambiţie, transformată cu hotărâre, colorată cu optimism, luminată cu inteligenţă, udată cu creativitate , ofilită din negare, uscată din tradiţie, renăscută din pasiunea de a crea!

Viorel DRAGOMIR – Designer

Comunicator politehnist, consumator de aer românesc, mâncător de cartofi, băutor de bere semi-profesionist şi băutor serios de cafea, fumător din placere.

Echipa aPRès nous saluta cu respect Olimpiadele Comunicarii.

]]> http://apresnous.wordpress.com/2008/04/06/apres-nous-prezinta/feed/ 2 aPRèsnous