Si iar
May 5, 2008
Bucuresti – un nou episod – se pare ca sirul acestora se intinde la nesfarsit de la o vreme. Nu tu mama, nu tu tata, abia daca mai prinzi un frate, seara, cand se intoarce de la lucru. Iar tu? Intre timp incerci sa fi productiv. The hell with it! Nu-ti sta gandul decat la vacanta, hai poate bere cu prietenii, sa zicem scoala – nimic surprinzator acum ca a ajuns la statutul de hobby, da, e oficial! Hobbies: Graphic Design, Fishing, School – mai ai si un gand frivol si nemancat de angajare. Mdea… gand care face o depasire periculoasa. Sa depasim momentul.
Printre episoadele, de acum obisnuite, Bucuresti se apropie fara indoiala ziua cea mare: ultima parte a aventurii “aPRès nous la Olimpiadele Comunicarii“. Am ajuns aici, nu vrem sa plecam cu mana goala. Si suntem mandri pana acum, chiar asa, suntem mandri de noi, intre noi, despre noi… Un lucru este sigur: unul dintre obiective a fost indeplinit, mai avem unul si gata si cu scopul.
Pana atunci, printre ocupatii care mai de care si fel de fel, sarcinile au fost un pic impartite, intalnirile stabilite, creierasele puse la dezghetat si ibricul, pentru facut cafea, sters de praf, spalat si pregatit pentru zile lungi. Si vor fi foarte lungi! Fara-de-noapte, aceste ultime zile, deja presimt! “Prea simt!”, cum bine am mai spus noi candva, undeva… Pana acum aPRès nous, care fost mai mult decat dispersata, a lucrat! Ideile s-au adunat, in multe pagini, Word, Notepad, Notes (pe mobil), A4 mototolite, multe post-it roz, inregistrari audio pe telefon etc. in decursul acestor zile pe care nu mai avem cum sa le recuperam, oricat de mult am vrea! Fiecare si-a dat cu parerea, ideile au fost notate, urmeaza doar sa ne regrupam si sa incepem dezbaterile finale.
Ce ne-am face noi fara feedback? Acest sistem l-am pus in practica in timpul lucrului pentru brieful primit la preselectie si il continuam, deoarece da roade! Practic, ne spunem unul altuia tot ce nu ne convine, in cateva pauze scurte de feedback + tigari. De atunci totul merge mai bine! Pareri impartite, nu si palme, asta este ideea din spatele conceptului.
Daca tot suntem la capitolul feedback, trebuie sa mentionez ca noua nu ne-au urat fetele din echipa un “sincer” La Multi Ani, astazi, de Ziua Bergenbiereasca a Barbatului. Cred ca bine au facut, caci nu ne place sa ne simtim comerciali!
Simt un iz special… este o aroma aparte… oare ce sa fie? O fi mirosul imbietor al unui deadline? Eu asa cred!
