Sa fie lumina!

Asa a zis cineva, si am aprins becul! :D

Asa se face ca dupa o zi ploioasa, o tura pana la magazin dupa cartofi si c*l@, dupa ce ne-am stors inca putin ramasa materie cenusie normala pe care o mai avem, dupa ce i-am cantat “La multi ani!” (pa-ram-pam-pam) sustinatoarei noastre infocate, dupa ce am fost “pimped-out”, dupa ce am desenat o schema, dupa ce ne-am pus la somn, dupa ce am iesit in fuga din camera si am daramat aproape toate hainele de pe holul Laviniei si am ciufulit toti papucii care erau pe acolo (era intuneric), am zis-o, am desenat-o si apoi am visat-o. Era ea, strategia mult dorita, mult ravnita, mult prea pretioasa, multpreafericita, prea simpla strategie! Si toate lucrurile acestea minunate intr-un singur post.
Se facea ca eram ocupat, restul echipei fiind la fel de ocupata, cu toate astea ne-am propus sa ne intalnim pentru a lucra, evident, pentru brief. Asta dupa ce m-am mutat, (parca da… atunci m-am mutat) si mi-am revazut si un sfert de familie, si mi-am facut rucsacul, fiind una din acele zile in care iti dai seama ca nu ai casa dupa faptul ca ai tot ce iti trebuie indesat intr-un rucsac. Nu are rost sa enumar sosete de schimb, periuta de dinti, tricou s.a.m.d., pentru ca puteti ghici. Revenind la subiect, ploua. Ploua foarte urat, una din serile care vrei sa nu existe in viata ta sau una din serile in care iti doresti sa schimbi geaca de ski cu un tricou, am urcat in taxi, “Mehedinti 54, va rog!”. Zis si condus! Si ne era foame, cu toate ca inca nu ne adunaseram toti. Fie. Ne-am intregit, poftele au fost satisfacute dupa un drum la magazin cu speranta ca este non-stop. Speranta a fost ucisa! Traiasca norocul! Era inca deschis. Cartofi/C*l@/Cabanos. Printre cartofi prajiti, instalarea wireless-ului si tigari fumate pe balcon si in bucatarie, ne mai gandeam din cand in cand si parca eram un stol de rate: din cand in cand, unul dintre noi mai macanea cate o idee. Se pare ca nu aveam glas decat pentru atat. Si am mancat. Si ne-a revenit glasul. Hai si cu cafeaua si ne-a plecat si somnul.

Ne apucam de treaba! O tigara si incepem. Ne-am dezbatut cat ne-am dezbatut si am zis ca-i timpul sa facem o pauza. Zis si facut! “Dar nu povestim despre proiect cat timp fumam!” Vezi sa nu! Toata noaptea nu ne-au tacut guritele. Dupa destule pauze de tigara cred ca ne-am gandit sa mai facem pauza de la fumat si sa mergem dincolo… sa luam o pauza. Pauza sa fie. Incredibil cum pare ca lucrul nostru consta din 85% pauze… este, totusi, o iluzie! Lucrurile nu stau chiar asa! Cred ca-i cea mai productiva perioada din noapte. Dupa discutii lungi, tigari prea multe si impartire pe camere ne-am dus la somn. N-a durat mult si-am sarit din pat. Mers pe intuneric, pe jumatate adormit, pe trei sferturi in echilibru, mi-am luat avant catre cealalta camera: lumina, foaie, pix! Check. Patrat, sagetuta! Check. O geniala idee a luat viata! Stins lumina, somn. Check. Dar stai, surpriza… uncheck :)) Au venit peste noi, ne-am vorbit si ne-am dezbatut, apoi ne-am re-dezbatut, imi venea sa dau cu papucul de casa dupa Paul, dar intr-un final a tras concluzia si a plecat. SOMN! Da, in sfarsit somn. Lupta a fost grea, dar incununata cu succes.

Semnat, Viorel