Dupa ce ne-am miscat haotic precum moleculele timp de cateva zile ca sa reusim sa trimitem inscrierea la termen, acum parca ne e dor de miscarea noastra browniana de saptamana trecuta. Noroc ca avem chipuri, ca altfel nu stiam nici care e care, numele complete nu ni le mai stiam de mult, mergeam pe porecle, prenume modificate fonetic sau, in cazuri de maxima disperare, “ba!”, indiferent de genul celui chemat la datorie. Aseara s-a derulat episodul #2 din “Teambuilding intr-o camera din Caminu’ Paishpe”, unde, spre rusinea mea, nu am avut rol de jucat.. Oboseala m-a terminat, drept rezultat am stat acasa si am comunicat cu echipa-mi de la distanta. Dulcele somn m-a doborat pe birou. Da.. am adormit pe birou. Iar. Trebuia sa fiu inteles, fiindca saptamana trecuta bausem atatea beri citisem atatea carti, incat acum era necesara si odihna.

Pe ritm de tango. (remixat, ca sa nu fiu chiar snob)

Asadar, a 7-a zi m-am odihnit.

Paul